Mi-e dor ..

Mi-e dor sa iti simt mana pe spatele meu
Mi-e dor sa simt parfumul tau
Mi-e dor sa primesc o floare de la tine
Mi-e dor sa te vad razand
Mi-e dor ...
Mi-e dor de vocea ta dulce
Mi-e dor sa imi spui "ai grija"
Mi-e dor sa te vad fugiind
Mi-e dor de cuvintele tale dulci "te iubesc"
Mi-e dor de saruturile tale
Mi-e dor de noi doi
Mi-e atat de dor de noi cateodata !;;)



Hai la mine pentru ca mi-e dor de tine.<3

I need an angel

Am nevoie de un inger. Un inger pazitor sa ma vegheze zi si noapte. Sa ma iubeasca neincetat.
Fi tu, dragostea mea, acel inger de care m'am atasat ingrozitor de mult. Transmite'mi soapte dulci printre sarutari si mangaiema cu aripile tale catifelate. Asa sa ramanem pentru totdeauna. Tu sa nu ma parasesti pentru ca eu voi muri. Voi muri deoarece sufletul meu va pleca odata cu tine, si fara suflet, nu rezist.
Adierea vantului imi mangaie obrazul. Mie frig. Acoperama cu suflarea ta dulce si hai in lumea viselor. Hai sa ne iubim <3

Mia bella...

 Totul in jur e de'un purpuriu sinistru. Se apleaca pentru a'mi oferi imbratisarea lui insa eu o refuz imediat. Nu'mi place de el acum. Frumos si dulce era acel auriu imprastiat peste tot, acel zambet cristalin care ii oglindea fata.

 Te rog mia bella. 

 Uram sunetul acela atat de familiar, atat de dulce uneori, atat de convingator. Mi'am dat suturi mentale deoarece nu vroiam sa ma las convinsa de un nimic. Pentru ca asta era el, un nimic. El a ales sa'si vanda sufletul iar acum il uram pentru prostia lui. Cum putea? Cum ... 

 Nu plange querido, nu ma fa sa sufar. 

 Pana aici !

 - Adica poftim ?! TU ?! Nenorocitulee, eu... eu ti'am dat sufletul meu si tu l'ai distrus! Ai plecat de langa mine lasandu'ma in suferinta, lasandu'ma sa mor incet si dureros.

 Mia bella. Cum poti spune asa ceva? Eu te iubesc.

 -Si atunci? De ce ... ? De ce ai plecat de langa mine? Eu sunt aici, nu acolo.

 Te rog, si eu sufar. Mi'e dor de tine, hai cu mine.

 -Tu realizezi ce imi ceri? Adica... eu nu voi face un accident prostesc doar pentru a ajunge langa tine. Eu.. eu...

 Si pana aici a fost convorbirea serioasa. Amintirile accidentului mi'au navalit mintea si m'au facut sa tip fara incetare.  Asistenta a venit repede. Primisem, cred, un calmant deoarece n'am mai simntit nimic, m'am lasat sa cad in prapastie. 

Passion pour le chocolat

Mă gândesc... mă  gândesc la faptul că, acum câteva zile eram total dezinteresată.

Eram doar o fată normală.

Nu mai e normal, nimic nu mai e. 

Îţi simt 'prezenţa', chiar dacă nu eşti.

Parfumul tău îmi este întipărit în minte, iar acum nu mai scap de el.

De ce m-ai fermecat, dragul meu?

Eşti ca o ciocolată amăruie & dulceagă.

Şi scumpule, chiar ador ciocolata.

Chiar mai vreau să te simt lângă mine.

Să mă ghidezi până la capătul lumii, şi dincolo de el!

Vreau să zburăm.Să facem imposibilul.

Să râdem şi să zâmbim, să mă cerţi când sunt neastâmpărată.

Să îmi spui 'fi cuminte' şi să pleci, 

lăsându-mi un trandafir roşu pe perna moale.

Vreau să trecem mările şi oceanele împreună,

să citim Rome & Julieta iar tu,

să-mi ştergi lacrimile care vor urma să curgă.

Să fugim în lume fără bani şi fără mâncare.

Să ne facem de cap.

Să ne îmbrăţişăm tot timpul.

Să ne iubim !<3

Putin indragostita...

Deschide fereastra te rog, sunt inundata de parfumul tau usor dulceag
si de gustul tau care e mai dulce ca mierea.
Vreau sa-mi incolcesc degetele in parul tau dezordonat sa-l mangai
si sa te trag mai aproape de buzele mele care asteapta nerabdatoare sa-ti simta aroma unica.
Ochii tai caprui ma fascineaza si ma ametesc in acelasi timp.
Nu ma lasa sa gandesc deloc ci sar pe mne cu o vapaie in ochi acuzandu-ma ca nu spun adevarul.
...
  Ma trezesc complet zapacita si sar in capul oaselor. Constientizez ca rasuflarea dulce e langa mine in pat si ma las in jos langa el, sa il simt in continuare si sa il admir cum surade.
 Vroiam sa-i netezesc cuta dintre ochi pe care o avea mai tot timpu'.Nu-mi placea sa-l vad asa stresat.
 Ma las purtata de vis, si adorm din nou langa el, simtindu-i caldura corpului si visand in continuare.

VA

VA
"Tasha clătină din cap.
-Nu ţi-aş face asta, Dimka.
-Nu-l deranjează,am spus repede,entuziasmată de această soluţie.
Dimitri păru amuzant că vorbeam in locul lui, dar nu mă contrazise.
-Chiar nu mă deranjează.
Ea ezită.
-Bine.Dar probabil că ar trebui să plecăm repede.
 Petrecerea noastră clandestină se sparse. Moroii se duseră într-o direcţie; Dimitri şi cu mine merserăm în alta. El şi Tasha plănuiseră să se întâlnească într-o jumătate de oră.
-Şi ce părere ai despre ea? întrebă el când am rămas singuri.
-Îmi place.E tare.
M-am gândit la ea o clipă.
-Şi înţeleg ce vrei să spui în legătură cu semnele.
-Da?
Am încuviinţat din cap, având grijă pe unde puneam piciorul în timp ce mergeam pe poteci. Chiar şi când erau date cu sare şi curăţate de zăpadă cu lopata, tot mai puteau avea petice ascunse de gheaţă.
-N-a făcut ce a făcut pentru faimă. A făcut-o pentru că a trebuit s-o facă. Întocmai... întocmai cum a făcut-o mama mea.
  Nu-mi plăcea s-o recunosc, dar era adevarat. Chiar dacă Janine Hathway era cea mai proastă mamă din toate timpurile, era un gardian excelent.
-Semnele nu contează.Molnija sau cicatricele.
-Înveţi repede, spuse el aprobator.
Lauda lui mă făcu să mă simt mândră.
-De ce îţi spune Dimka?
Râse încet. Auzisem din belşug râsul lui în această seară şi am ajuns la conluzia că mi-ar plăcea să-l aud mai mult.
-E un diminutiv pentru Dimitri.
-Dar n-are nicio noimă. Nu seamănă deloc cu Dimitri. Ar trebui să ţi se spună,nu ştiu, Dimi sau ceva de genul ăsta.
-Nu se întâmplă aşa în ruseşte, spuse el.
-Rusa e ciudată.
  În rusă, diminutivul pentru Vasilisa era Vasya, care n-avea nicio noimă pentru mine.
-La fel si engleza.
L-am privit şmechereşte.
-Dacă mă înveţi să înjur în ruseşte, s-ar putea să-mi schimb părerea despre ea.
-Deja înjuri prea mult.
-Vreau doar să mă exprim.
-Ah,Roza...
Oftă şi am simţit un fior cuprinzându-mă. "Roza" era numele meu în ruseşte. Îl folosea rareori.
-Te exprimi mai mult decât oricine altcineva.
  Am zâmbit şi am continuat să merg un pic, fără să spun nimic. Eram cuprinsă  de emoţie, eram atat de fericită să fiu în apropierea lui.

Lasă-mă...dar nu mă lăsa !

    Mă indrept spre şcoală cu paşi grăbiţi. Probabil o să întârziu primele 5 minute. Eram zăpăcită, puţin ameţită, dar şi confuză în legătură cu noaptea trecută. Tot ce ştiam era că, o prietenă de a mea, sau cea mai bună prietenă, mă invitase la un fel de petrecere sau zi de naştere, şi eu pur şi simplu m-am lasat pe mâna ei, iar de aici nu-mi mai aduc aminte de nimic.

Simţeam un dor nebun de ceva. Ceva necunoscut dar totuşi familiar.

   O maşină se opreşte lângă mine, iar străinul din ea îmi face cu mâna. Probabil mă confundă. Grăbesc pasul iar străinul mă urmăreşte. De data asta era pe jos. Mai aveam doua strazi şi ajungeam aşa că o iau la fugă. Mă opresc la câţiva metri de şcoală răsuflând uşurata că nu mai aud paşi în spatele meu. Pornesc spre şcoală şi mă împiedic. Când să cad cineva mă prinde.

 -M..mulţumesc, şoptesc încet. Ce penibilă situaţie, eram toată roşie la faţă. Nu răspunde nimeni aşa că ridic capul să-mi văd salvatorul.

Era chiar...chiar străinul ce mă urmărise. Dar acum nu mi se mai părea străin. Era, din nou, ceva familiar.

-De ce fugi de mine? Ce ai păţit? Nu mă mai iubeşti acum? Te comporţi ca şi cum nici nu ne cunoaştem!!!

Doamne sfinte.. s-a ţicnit. Probabil o fi unul de la spitalul acela de nebuni, unde tot se spune că are o gaură în gard.

-Nu ne cunoaştem! Eu nu te cunosc.

-Cred că glumeşti.

-Nu.Deloc.Îmi spui numele tău?

-Deiv.

-A.

-Ştiu.

-Oh, lasămă te rog!

-Nu pot, trebuie să mă cunoşti, de azinoapte!
-Nu-mi aduc aminte de nimic.

-O să îţi aduci.

   Şi aşa plecase şi mă lăsase în ceaţă. Nu-l ştiam şi nu vroiam să-l ştiu, nu vroiam să mă încurc cu un necunoscut. Spatele începuse să mă doară, aşa că mă aşez pe scările din faţa şcolii. Prima oră deja e trecută aşa că nu mai are rost. Mă proptesc de un stâlp şi mă chinui să îmi amintesc. Ceva cu băutură,ţigări. Nu am fumat,nu ştiu să fumez deci nu. Cred că am băut şi... băieţi. Erau prea mulţi băieţi aşa că am ieşit afara. Era..să plec? Nu, era să cad iar cineva mă prinsese, ca azi. Cred ..era tot el, Deiv. Nu mi-a făcut nimic. Doar ne-am plimbat nu? Probabil.

  Se sună de ieşire aşa că intru şi eu în şcoală. Prima oră, sau mă rog.. a doua, era de Biologie. Un test fulger de la profesoară. Eu una n-am ştiut nimic. Restul orelor au trecut repede. Deabea aşteptam să plec acasă.

Seara, după ce am început să mă plictisesc, m-am hotărât să mai plec şi eu. Aşa ca o sun pe B. şi o chem afară.

Am mers în club. Eram la masă când iar apare Deiv   ....