Awakened

  Si zambetul mi se largeste din ce in ce mai tare, o invazie de ganduri roz ma invaluie iar, miroase a buchet de trandafiri chiar daca nu am primit unul si simt o atingere calda chiar daca nu e nimeni langa mine. Defapt atingerea e pe inima, o mana calda si iubitoare ce o protejeaza, iar mirosul e doar in mintea mea provocat de ganduri rosii cu spini. Imi ridic mana la par si il desfac lasandu-l in bataia vantului. Ridic privirea la cer si incep sa tip de bucurie, fara nici un motiv. Oare stiu de ce sunt asa de fericita? Stiu pentru ca sunt indragostita nebuneste si inima explodeaza in mine.
  Imi era dor de sentimentul asta, de bucuria asta care te face sa uiti de tot ce iti face rau, de dorinta asta mare de a face tot ce poti pentru persoana iubita. Imi era dor sa transmit un zambet la toti prietenii si imi era dor sa imbratisez lumea doar pentru ca ma simt bine. Stiu ca poti fi asa doar cand iubesti. E atat de rar sentimentul asta in ziua de azi ca iti e frica sa te lasi purtat de val, sa nu-ti pese de ce spune restul, sa faci ce-ti trece prin minte, sa te consideri cel mai puternic.
 E un dar primit de oamenii care merita si darul chiar ramane in viata lor daca stiu cum sa aiba grija de el.

"It's like I've been awakened
Every rule I had you breakin'
It's the risk that I'm takin'
I ain't never gonna shut you out"

Amar .

  Nu inteleg de ce ma simt asa groaznic ? E un sentiment mizerabil ce imi invaluie sufletul ca un perete construit pentru cele mai urate batalii ale vietii. Un sentiment dureros, te face sa cazi in genunchi, sa duci o mana la inima si sa tragi de tricoul de pe tine strigand dupa ajutor. Ridici fata brazdata de lacrimi la cer si rogi un inger sa te pazeasca, cersesti mila si indurare pentru suferinta care o porti pe umeri, incepi sa zgarii parchetul din cauza arsurii din tine. Focul te mistuie pe dinauntru, o iubire interzisa si plina de dorinta care arde din fiecare parte, o iubire care face ravagii in sufletul omului doar pentru ca nu e completa, doar pentru ca cele doua suflete sunt separate atata timp. As vrea sa uit tot, pe tine, pe restul, problemele care ma inconjoara, totul ! Insa ceva inauntrul meu nu ma lasa, ma impedica dorinta de a fi fericita. Nu pot sta intr-un colt plangand cand pot sa infrunt fiecare grija, fiecare cuvant, fiecare dorinta ascunsa. Imi doresc sa fie mai usor, insa, cu cat e mai greu acum, cu atat e mai dulce momentul in care voi invinge !
 

Confruntare

-Cred ca ar trebuii sa te relaxezi.

  Incep sa ma gandesc la asta. Un gand nou naste inauntr-ul meu prinzand viata si formandu-si radacini puternice. Inchid ochii si ma las pe spate insotita de un val de aer rece.

  Si lumea e mai simpla. Viata e ca un drum la o cofetarie. Intalnesti multi oameni pe strada, povestesti ce s-a mai intamplat, zambesti necontrolat, te opresti, respiri si te uiti la cer. Vezi o pasare si te gandesti cum ar fi de ai fi tu atat de liber precum sufletul acela. Zburand si ciripind prin paduri, mirosind a brad si stralucind la lumina lunii. Dar tu lasi capul in jos si iti continui drumul spre cofetarie pentru ca asa ceva nu e posibil. Insa eu nu fac acelasi lucru ca tine, lasand dorintele si concentrandu-ma pe nevoi, ci vreau sa fiu diferita, sa incerc lucruri noi, asa ca ma asez in mijlocul drumului si imi las sufletul sa iasa din carapace si sa cutreiere liber ca o pasare. De ce mi-as continua drumul fara sa dau importanta dorintei de a fi libera ca o pasare? Pentru ca nu e posibil asa ceva? Eu sunt sigura ca e posibil deoarece acest lucru se intampla chiar acum: cutreier pe unde ma poarta sufletul si zambesc. Ma ridic in picioare multumita de faptul ca mi-am implinit dorinta si imi continui drumul care pare mai luminos si mai linistit. Poate ar trebuii sa ma ingrijorez de prajiturile de la cofetarie insa de ce as face-o? Ma voi oprii la fiecare dorinta si o voi indeplinii si daca ajung prea tarziu la cofetarie si nu mai gasesc prajituri astept pana se fac altele, daca e inchis astept pana deschide din nou pentru ca e sfarsitul vietii, locul unde ajungi in final si unde ramai, locul perfect in care poti astepta. Asa ca, de ce sa nu-ti indeplinesti dorintele pe parcursul vietii? De ce sa te grabesti sa ajungi la cofetarie cand acolo trebuie sa stai si sa astepti tot timpul? Poate ar fi bine sa ma simt si mai fericita si pe drum !

  Deschid ochii si zambesc. Ma ridic in picioare cu o noua pofta de viata si cu greu ma abtin sa nu sar in sus de bucurie.

  -Multumesc, soptesc eu cu un zambet intins pe toata fata dupa care o iau la fuga sa-mi indeplinesc niste vise.

Pastreaza visul .

  Doresc sa schimb ceva in viata mea. Doresc sa fiu mai fericita, mai optimista, invaluita intr-o aura de un auriu orbitor. Lumea sa o observe cu ochiul liber si eu sa le observ incantarea. Sa transmit ganduri bune prin fiecare por lumii intregi. As vrea sa imbratisez fiecare persoana si sa-i spun cat de importanta e in univers, sa strang mana fiecarei batrane simtind caldura unei batraneti linistite, sa ofer o bautura rece bunicilor de pretutindeni care au trecut cu greu prin viata si au ajuns intr-un final in acel scaun vechi inconjurat de nepoti.
Cu gingasie as tine in brate un bebelus privindu-l cum gangure si vorbindu-i calm si linistitor. As sta langa o gradinita observand copii cum se cearta pentru lucruri nesimnificative, impacandu-se peste trei secunde ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.
  M-as plimba pe strada si as evapora toate lucrurile rele din jurul oamenilor. As vrea sa merg intr-un loc in care fumul de tigara nu se extinde in fiecare colt, aerul sa aiba miros de flori, oamenii vorbind unuii cu ceilalti fara a conta diferentele. In parc sa te invaluie un fum dulceag de dragoste pura si zambete pline de dragoste din partea indragostitilor.
  Orice om sa aiba pe cineva alaturi pentru a invinge provocarile vietii, orice copil sa aiba parinti iubitori si orice animal sa fie respectat pentru iubirea purtata stapanului. Sa fii rasplatit cu un zambet pentru lucrurile bune care le faci si sa fi mai fericit pe zii ce trece.
  Multe lucruri bune mi-as dorii si cred ca si restul lumii, si totusi, de ce nu se intampla asta ?

iubire & fericire

  Ganduri ciudate si aducatoare de furtuna se strang in jurul meu. Poate altii fumeaza tigari si iarba insa eu mi-am fabricat singura doza mea de iubire si curiozitatea m-a impins sa o fumez si sa devin dependenta. Si vroiam sa simt din nou acei fluturasi gingasi si sentimentul acela ca traiesc pentru cineva insa dragostea nu e un fum roz sau rosu si fluturasii aceia nu sunt gingasi ci te rod pe dinauntru. Nu ai numai sentimentul ca traiesti pentru cineva ci ai un talmes balmes de sentimente ca un vartej in jurul tau. O parte din oameni au prilejul de a gusta din iubirea si fericirea pura insa restul pot fi prinsi intr-un glob de cristal si invaluiti de o ceata gri si suferinda.
  Eu insa nu stiu din ce categorie fac parte si mi-as dorii sa nu mai am sentimentul acela de frica stiind ca fericirea nu dureaza mult pana e sparta de o suferinta grava. De ce te-ai mai indragostii daca fericirea nu tine mult iar dezamagirea e mai mare a doua oara? De ce ai mai iubii daca nu toti oamenii pot fi fericiti si ai avea nenorocul sa fi unul din ei? Se spune ca iti faci singur soarta dar nu poti controla gandurile oamenilor din jurul tau si cred ca ei au un rol important in viata ta.
  Si privesc pe geam cu gandul in alta parte, simtind parca viata cum alearga pe langa mine, simtindu-ma pustiita si ingrozita totodata de ce va urma. Vreau sa termin cu toate astea, sa mearga totul de la sine, sa ma inchid in mine, cu gandurile negre inchise intr-un sertar al mintii si lasand praful sa se aseze pe ele. Sa uit de totul din jurul meu si sa raman cu privirea pe fereastra tot restul vietii prinsa la limita dintre vis si realitate unde imi fabric singura lumea mea. Insa o soapta ascunsa in coltul mintii nu ma lasa sa intru in acea coma ci ma ridica de fiecare data cand alunec in abis inundadu-ma cu o speranta cat de mica. Trezirea poate fi ametitoare si dureroasa insa acea speranta se infinge in suflet si nu mai iasa pana cand nu primeste doza de fericire.
  Si asa ma trezesc din nou din vis, sunt fericita pana durerea reapare si ma trimite inapoi. Totul ramane un ciclu.. un ciclu care va dura la nesfarsit.

Momente

  Si am sentimentul acela ca nu vrei nimic insa cuvintele tale imi demonstreaza cu totul o alta teorie. Simt cum te apropii de mine, cum tin bratele deschise de fiecare data, chiar daca se intampla o groaza de lucruri urate, chiar daca imi jur ca nu o sa o mai fac, tot te las sa imi furi sufletul. Si stiu ca am sa regret mai tarziu dar cand iti vad chipul zi de zi, cand ma lasi fara aer, ma lasi cu gura cascata si cu o ceata de fluturi in stomac care vajaie nebunatic, nu mai pot sa gandesc limpede rezultand astfel o catastrofa de sentimente in mintea si sufletul meu deja zgariat si torturat. Nu cred ca iubirea poate fi mai dureroasa de atat in momentele sale prost create dar sunt sigura ca, pe cat de dureroasa e, pe atat de dulce e in momentul sau mai glorios si mai presus.
  Si ma enerveaza la culme cand sentimentele mele inca nu sunt cunoscute de tine, sau poate nu vrei tu sa lasi aceasta impresie, si totusi doare cand nu vorbesc cu tine stiind ca nu esti atat de departe sau esti chiar langa mine, si mai doare si cand ma faci sa cred ca sunt cea mai importanta persoana din acest univers infinit si apoi o lasi balta pana in urmatoarea zi cand imi iei inima in acelasi mod.
  Nu stiu ce e cu mine insa ador sa iti urmaresc privirea aceea jucausa in timp ce glumesti cu altii dar si privirea ta serioasa si plina de subinteles cand te uiti la mine. Urasc felul in care o arsura din piept se raspandeste in tot corpul si inima o ia la fuga parca vrand sa ajunga la tine. Dar, dupa cum se spune, de la ura la iubire e doar un pas astfel ca acest sentiment din adancul meu care se trezeste asa brusc e un sentiment care imi reaminteste ca traiesc, ca ar trebuii sa fiu fericita si ar trebuii sa iubesc cu cea mai mare pasiune de care e capabila un om.

Fea !

  Cobor scarile si ma indrept in fuga catre poarta. Apuc clanta si trag de ea cu repeziciune si, grabita, pasesc in strada. Ma opresc timp de o secunda sa imi trag sufletul, moment in care il vad acolo... proptit pe motocicleta aia neagra si aducatoare de furtuna. Sta asa cu capul aplecat uitandu-se la un trandafir rosu splendid din mana lui. Imbracat asa in blugi stramti negri, tricou negru si mirifica geaca de blugi neagra, te lasa efectiv lata, te face marioneta lui, o papusa cu care se joaca doar cand ii vine cheful. Insa, azi, eu nu aveam in plan sa ma las fascinata de textura perfecta a corpului sau de comportamentul sau de baiat rau asa ca mi-am ridicat barbia si pieptul mandra si mi-am continuat de drum.
  Doua maini ma apuca de brate si nu ma lasa sa mai fac un pas in plus. Simt cum caldura mainilor se transfera in bratele mele impreuna cu firisoare electrizate de dorinta si ma inmoi incet gemand in sinea mea. Ma trag mai departe pentru a nu ma mai atinge si imi fac curaj sa ii intalnesc privirea aceea care iti topeste inima pana ajunge jos de tot... arzandu-te puternic. Ochii lui ma priveau curiosi si usor amuzati in timp ce imi intinde trandafirul de un rosu sangeros. Raman in loc nestiind ce sa fac si ma holbez cu nesimtire la trandafir de parca in orice moment s-ar putea transforma intrun sarpe veninos. Imi ridic privirea spre el la timp cat sa il vad cum isi da ochii peste cap si ofteaza. Oare ce inseamna asta? Arunca trandafirul si se indreapta spre motocicleta lui.
  Era momentul perfect in care ar fi trebuit sa ma intorc pe calcaie si sa plec prefacandu-ma ca nu sa intamplat nimic insa ceva ma tinea locului. Ceva ma impingea de la spate. Am facut cativa pasi nesiguri pana am ajuns in fata lui.
  - Ce faci? il intreb cu tremur in voce.
  - Tu ce crezi ca fac aici, urato ? raspunde el cu un zambet in coltul buzelor.
  Imi dau ochii peste cap si dau sa ma intorc insa el ma prinde de incheietura mainii si ma trage spre el. O mana i se aseaza in scorbitura gatului pe cand cealalta se aseaza pe talia mea tragandu-ma mai aproape. Imi depune un sarut usor pe buze care ma face sa ma infior si sa tremur de dorinta. Il apuc de geaca si il trag spre mine gemand pe buzele lui iar el ma ridica si ma pune pe motocicleta aceea care era surprinzator de stabila. Il inconjor cu picioarele in timp ce ne sarutam salbatic, in timp ce mainile lui umblau frenetic pe mine.
  Il adoram in momente ca astea.. ii simteam pasiunea si poate.. iubirea din suflet. Insa el nu era asa, si eu nu l-as putea schimba pentru nimic in lume dar in momentul acesta nu mai conta nimic pentru ca el era al meu si eu eram a lui, fericiti amandoi pentru o perioada scurta de timp si totusi memorabila.