Placere

  Iubire,bunatate,simpatie,disperare si placere. Emotiile treceau prin ochii aceia caprui fara ca macar sa te lase sa respiri. Ochii tai ma implorau insa nu eram sigura daca cereau mai mult sau vroiau sa incetez. Nu conta defapt pentru ca erau atat de concentrati, si totusi atat de visatori... M'am concetrat asupra privirii tale. Vroiam sa deslusesc o alta emotie insa totul se derula cu o viteza uimitoare. M'am aplecat mai mult spre tine. Vroiam sa iti simt mirosul acela usor dulceag care ma innebunea de fiecare data cand te sarutam pe gat. 

  Privirea imi e distrasa de buzele tale. Niste dinti albi apasa cu putere buza inferioara formand o imagine erotica  si senzuala. Imi umezesc buzele si ma intind spre tine pentru a te saruta. Apas incet simtind cat de moi iti sunt buzele. O senzatie calda imi strabate trupul. Ma lipesc de tine si simt cum ma invaluie o caldura placuta.

  O placere dulce ne invaluia pe amandoi. Privirea aceea visatoare scotea din mine sunete ciudate care se armonizau perfect cu gemetele tale. Simteam o apasare puternica si placuta care imi trimitea senzatii nebune prin tot corpul. Era totul atat de moale, delicat si totusi puternic. Cu cat totul era mai rapid, cu atat ma uimea si ma invada o multime de senzatii.

  Simteam cum pluteam amandoi la nivelul fericirii maxime. Totul in jurul nostru nu mai conta. Eram noi si restul lumii. M'ai luat in brate inainte sa cad si mi'am asezat capul pe pieptul tau. Ne sarutam pasional si ne tineam in brate pana la apusul soarelui. Iar apoi, ne iubeam din nou...

Dureros

  Te strang mai tare de mana de parca nu ar fi de ajuns. Vreau sa iti provoc durere, sa simti, sa stii ca sunt acolo dar tu nu ma observi. Privirea ta e concentrata asupra unui cuplu cam de varsta noastra. Radeau, se imbratisau, se sarutau. Ma pun in fata ta cu gandul sa te readuc la starea de dinainte. Imi pun palmele pe obrajorii tai reci, te trag spre mine si te sarut incet si timid. Nu primesc nici o reactie de la tine, nimic.

  Esti atat de distant incat ma sperii. Niciodata nu te'am mai vazut atat de nervos si de trist. Nu stiu ce sa cred, ce sa fac. In ochii tai se distinge o tristete nemarginita, nu ai nici o culoare in obraji, esti totul rece, nu esti tu ! Te iau in brate si iti soptesc ca totul va fi bine insa nici eu nu cred asta.

  -Nu, nu va fi bine. Daca continuam, vei suferii mult din cauza mea iar eu nu vreau asta !

  -Nu! Te rog nu spune asta, nu voi suferii, iti jur !
  Simt cum lacrimile mi se aduna si se rasfiresc pe gene. Ma intorc rusinata si las capul in jos. Inchid ochii sperand ca totul sa redevina la normal. Acum cateva zile eram cei mai fericiti din intreaga lume. Ne sarutam in continuu, ne alintam, radeam si ne strangeam in brate. Tipam si fugeam si nu ne pasa de ce spun ceilalti. Pur si simplu eram in lumea noastra si era perfect insa acum nu mai poate sa fie asa. Stiam ca odata se va intampla dar de ce acum?
  -Nu mai putem... , soptesti tu.
  Tin ochii strans inchisi cu gandul ca totul se va risipii, ca acesta este doar un cosmar insa cand ii deschid, in jurul nostru gasesc aceeasi tensiune de nepatruns, aceeasi tristete pe chipul tau angelic. Durerea imi patrunde in inima si ma impunge ca o mie de cutite cand imi dau seama de intelesul cuvintelor. Nu mai putem.. . Picioarele incep sa imi tremure, mainile mele le apuca pe ale tale si le strang necontrolat. E ca un cosmar in care tip la tine si plang, cad in genunchi de durere iar tu te intorci cu spatele si pleci. Dar nu. Tu nu faci asta. Tu inca stai acolo si ma privesti cu aceeasi tristete in ochi. Lacrimile mi se aduna din nou.
  -Nu face asta.
  Nu puteam sa nu fac asta, sa nu plang. De ce imi spui spui sa nu plang cand tu imi provoci aceste dureri?
  -Nu vreau sa ne despartim, spun eu incet de tot.
  Cuvintele abia se mai auzeau. M'am uitat atenta in ochii tai si am vazut. Lacrimile amenintau sa iasa, erai pe punctul de a plange iar eu nu puteam sa suport asta. Un inger care plange, din cauza mea, ar fi... imposibil. Te'am luat in brate si te'am strans la piept. Vroiam sa iti transmit incredere insa corpul meu tremura si nu stiam cat mai pot sa ma tin pe picioare.
  Nu stiu cat am stat asa. Poate cateva secunde, poate cateva ore, sau poate cativa ani insa am simtit cum te schimbi. Simteam cum iti revine culoarea, cum iti revine increderea. Te'ai indepartat, m'ai prins de maini si ai inceput sa iti plimbi privirea ba la mine, ba la cuplul de alaturi.
  -Nu o sa ne despartim! Nu o sa permit asta! Te iubesc prea mult ! mi'ai spus printre saruturile dulci ale victoriei.

De ce iubesc ?

  Sunt confuza,stresata,enervata insa stiu un singur lucru: ca te iubesc!

  Corpul imi tremura de la atatea emotii. Picioarele nu vor sa ma mai asculte asa ca ma asez pe scaun. In mainile mele sta calm, poate prea calm, un telefon. Ar trebuii sa bazaie, sa cante din cauza mesajelor tale dar nu se intampla asta. Tu.. nu stiu ce sa mai cred in legatura cu tine. In legatura cu iubirea noastra. Cateodata nu ma cauti deloc, ma lasi sa sufar si sa suspin pana la lacrimi iar cateodata parca iti pasa atat de mult incat ma sufoci. Pe mine nu ma deranjeaza. Imi place sa ma sufoci cu iubirea ta. E un mod placut de a trai fara aer, atat de placut si fara dureri incat nu mi'ar mai trebui altceva. Imi dau seama ca nu intelegi cat de important esti pentru mine. Poate esti mai fericit asa, zic. Iar eu vreau ca tu sa fi fericit! As face orice pentru tine si tu sti asta. 

  Nu inteleg insa de ce ramai pe langa mine cand am impresia ca nu vrei asta. Nu inteleg de ce imi dai sperante cand tu chiar nu vrei nimic. Sau poate vrei dar ti'e teama de ceva, de mine. Nu ar trebui sa iti fie. Daca te intorci la mine va fi totul ca la inceput. Noi vom fi tot timpul fericiti si trebuie sa fie asa pentru ca ne iubim. Stiu ca tu incerci sau poate tu chiar vrei sa demonstrezi ca nu'i asa dar eu simt ca e.

  Mi'e dor de momentele petrecute impreuna. Mi'e dor de senzatia care ma invada cand tu ma sarutai. O mie de sageti dureroase imi strapungeau trupul. E o durere placuta totusi, ca un drog. 

  Mi'e dor de simplul "te iubesc" pe care mi'l spuneai la fiecare trei fraze si care avea o valoare enorma pentru mine. Mi'e dor de NOI ! Inteleg ca tu nu observi cat de emotionata pot fi cand stau langa tine. Sau poate ca observi dar nu vrei sa imi spui. Nu mai stiu ce sa cred.

  Stiu ca am gresit, recunosc, iar acum regret foarte mult ce am facut. Nu stiu de ce, ma simteam foarte bine cu tine, nu stiu de ce am facut'o, dar am facut'o. Si mai stiu ca si tu ai facut'o. O faci si acum si ma doare insa incerc sa trec cu vederea chiar daca pare imposibil. Incer sa merg mai departe chiar daca mi'as dori sa stau in bratele tale acum. Mi'as dori sa revina totul la normal, acum. 

Pentru surioara mea Ale D. !<3 

Te iubesc mult de tot si nu mai fi suparata!! 

Totul o sa fie bine draga mea, stii ca sunt alaturi de tine ! :*

Iubind..

Draga jurnalule...

  Azi, un sentiment care pare destul de strain pentru corpul meu ma invadeaza. Sunt sigura ca l'am mai simtit pana acum dar.. acum e mai diferit, foarte diferit, stiu asta. Nu inteleg cum acest sentiment te face sa suferi pana la lacrimi, nu inteleg cum un sentiment care pare atat de inocent te duce in culmile disperarii, nu inteleg de ce inima mea bate cu o putere straina pentru mine. Plamanii mei nu au fost construiti sa adaposteasca o inima care bate atat de salbatic. Apas incet cu mana pentru a o linistii.
  Sentimentul acesta e atat de ciudat incat imi alina celelalte dureri. E ca o miere pusa pe o felie de paine prajita. Totul devine mai frumos si mai clar in privinta celorlalte lucruri dar mierea tot atat de dulce ramane incat te arde daca profiti de ea. Totul e mai roz..un roz care te aduce la disperare.
  Vreau sa gasesc ceva cu care sa'mi potolesc aceasta stare de euforie care o am de fiecare data cand il vad, inainte si dupa. Insa nu pot. Corpul incepe sa'mi tremure iar mainile incep sa imi transpire cand ma gandesc ca il voi vedea peste putin timp, poate prea putin. Gandurile mi se indreapta fuga spre colturi ale mintii nesitute de mine. Colturi pline de imagini perfecte cu el. Cand ma ia de mana simt cum o ceata densa se instaleaza in jurul nostru, simt cum corpul meu se incalzeste la impreunarea mainilor noastre, simt cum fiecare nerv din mine e trezit la viata. Ma saruta atat de incet si atat de gingas de parca as fi un lucru pretios. Pamantul imi fuge de sub picioare. Ochii lui mijiti sclipesc cu adevarat iar eu uit de restul problemelor. Sunt fericita pentru ca el ma face fericita. Nu pot sa nu zambesc cand e cu mine, pur si simplu e imposibil.
  Atat de putin timp si totusi m'am obisnuit atat de mult cu el incat simt ca innebunesc cand ii dau drumul la mana. Totul se prabuseste in jurul meu inclusiv inima mea care, parca e smulsa din piept. Imi repet in continuare ca il voi vedea curand, ca il voi saruta atat de mult incat voi acoperi tot timpul in care am stat despartiti.

Te iubesc !

  Trag adanc aer in piept si inchid ochii. Imi fortez mintea sa se gandeasca la altceva pentru a vedea daca pot avea liniste timp de 5 secunde. Nu pot. Ma las incet pe spate si deschid ochii. Inima imi bate nebuneste asa ca imi duc mana la piept si apas tare, incercand, fara nici un rezultat, sa o opresc. Mintea imi e inundata de parfumul tau, de zambetul tau perfect, de farmecul tau ametitor.
  De ce oare simt aceasta durere coplesitoare dar atat de placuta si dulce? E atat de frumos sa fiu cu tine, sa stam imbratisati si sa ne sarutam in fiecare secunda. E atat de frumos cand iti zaresc privirea aceea ce ma face sa o iau razna. E totul atat de frumos.
  -Ce faci?
  Ma ridic repede la auzul vocii dureros de familiare. In fata usii mele stateai tu, persoana care imi bantuie fiecare vis si care ma aduce in pragul disperarii cateodata. Disperare dupa care tanjesc cand nu esti langa mine. Tanjesc dupa imbratisarile tale si dupa saruturile tale. Dar niciodata nu iti spun chestiile astea.
  -Hmm, e tot ce pot sa spun in timp ce tu te indrepti spre mine.
  Te asezi usor pe pat si ma tragi spre tine. Nu stiu cum poti fi atat de delicat si de atent la tot dar ma faci sa tremur din toate partile. Imi asez capul pe pieptul tau si stau asa timp de cateva minute pana cand tu ma prinzi de barbie si imi ridici fata pentru a ma privi in ochii. Nu puteam sa te privesc in ochii mai mult de 5 secunde. Simteam ca innebuneam daca te priveam asa, simteam furnicaturi pe toata pielea si fluturasi in stomac. Am inchis ochii incercand sa ma gandesc la orice altceva.
  -Esti bine?ma intrebi tu. Putina tristete se aude in glasul tau asa ca te iau de maini si te tin strans, incapabila sa scot vre'un sunet. Lacrimile au inceput sa curga iar ceva delicat m'a atins pe obraji si le'a sters. Imi las capul in jos rusinata, deschid ochii si ma uit la mainile noastre impreunate. Nu credeam ca tu vei fi vreodata al meu, nu credeam ca pot sa te am doar pentru mine. Eram atat de egoista ... .
-Te iubesc, soptesc usor, sperand sa nu ma auzi.

Divergent

Ma incrunt la el.

-Ai fost foarte atent la mine,nu?

-Imi place sa'i observ pe oameni,imi spune el.

-Poate ca tie ti'a fost eliminata Candoarea, Four, oentru ca nu te pricepi deloc sa minti.

Isi pune mana pe stanca langa el, cu degetele aliniate cu ale mele. Privesc in jos spre mainile noastre. El are degete lungi si subtiri. Maini facute pentru miscari fine, indemanatice. Nu maini de Neinfricat, care ar trebui sa fie groase si aspre si gata oricand sa sparga tot.

-Perfect,zice,aplecandu'si fata mai aproape de a mea si concentrandu'si privirea asupra barbiei mele,apoi a buzelor, apoi a nasului. Te'am urmarit fiindca imi placi.

A spus'o simplu, cu indrazneala, si ochii i'au zburat imediat spre ai mei.

-Si nu'mi mai spune "Four", bine? Imi place sa'mi aud din nou prenumele.

Uite asa,el insfarsit si'a facut declaratia, iar eu nu stiu cum sa reactionez. Obrajii mi se infierbanta si nu'mi trece altceva prin minte de spus decat:

-Dar tu esti mai mare decat mine... Tobias.

Ciudat

Imi prind nasul intre degetul aratator si cel mare. Stau asa 5 secunde cu ochii strans inchisi apoi imi eliberez narile si deschid ochii. Ma simt mai bine acum.
-Ce faci? ma intreaba el cu o privire care ma lua drept nebuna.
Defapt asa sunt toate privirile lui, te fac sa crezi ca o iei razna. Ei bine, pe mine ma faceau sa cred ca o iau razna in doua moduri. Primul era acela care era deja evident, care ma facea sa cred ca nu sunt intreaga la minte si al doilea, ei bine, era acela care imi facea inima sa o ia la galop.
Imi pun mana pe inima si trag usor aer in piept sa ma calmez.
-Imi venea sa stranut si probabil ca nu suntem intr'o atmosfera destul de buna pentru a stranuta.
-Pai.. poti sa stranuti daca vrei.
-Mersi, spun, cu un zambet pe fata.
Nici nu imi dau seama de unde imi vine dorul acesta de zambit dar daca stau sa ma gandesc in ultimul timp nu prea am zambit din suflet. Acum, ceva se destainuie in mine, ceva frumos dupa parerea mea.
Incep si rad, rad in hohote.
-De ce razi?
-Nu stiu, zic, iar rasul mi se transforma intru'n suspin iar apoi intru'n hohot de plans.
Incep acum si plang, descarcandu'ma. Nu mai avea rost sa ma opresc deoarece el deja ma vazuse si fapta era facuta. Imi strang picioarele la piept si imi pun capul pe genunchi cu ochii strans inchisi.
-Nu pleca! Te rog, te rog, te rog ...
-Dar nu am spus ca plec, imi spune el venind spre mine, nu plange.
-Ba da... o sa pleci.. cum faci in fiecare dimineata. Cand ma trezesc esti plecat iar restul zilei e.. .
Doua degete ma prind de barbie si imi ridica capul in sus. Ii privesc fata senina si ochii de'un verde izbitor. Mana lui imi cuprinde ceafa si ma trage mai aproape de el. Ma pomenesc la cativa centimetrii de buzele lui. Mainile incep sa imi transpire iar gura mi se usuca iar in cateva secunde ma simt incapabila sa mai fac ceva.
Buzele'mi sunt atinse atat de delicat incat pot pur si simplu sa cred ca o pana a trecut peste ele.
-Asta pentru ca e doar un vis.. totul de aici e in capul tau, iti amintesti?
Suspin incetisor deoarece imi aduc aminte.. dar, are dreptate, totul se intampla intru'n vis pentru ca in realitate niciunul dintre noi nu are curajul sa incepe o discutie. Pare ciudat si este dar nu'l mai intreb chestii precum: "de ce nu vorbesti cu mine in realitate?" sau "tu visezi ce visez si eu?" sau "cand te trezesti iti aduci aminte de fazele astea?" deoarece, cand il intreb, se opreste visul iar eu ma trezesc buimacita.
-Mi'e dor de tine.. mi'e dor de zambetul tau.
-Stiu..
Oare stia si in realitate?