miercuri, 17 august 2011

Înţelege-mă, iartă-mă, iubeşte-mă !


 Ţin să te anunţ, dragă, că m-ai îndepărtat complet de tine. Tuu! Da... tu şi obrăzniciile tale. De ce ai minţit? De ce vrei ca, întotdeauna, lumea să se învârtă în jurul tău? Hmm ?! Atunci lumea era în jurul meu, mda şi era foarte fericită şi ai stricat tot.
 Şi te iubeam... şi te iubesc... şi, mda ştiu, şi eu ţi-am spus nişte lucruri îngrozitoare. Dar de ce nu recunoşti că meritai? Defapt, dragă, suntem chit acum. Dar tu tot supărat eşti!
 De ce eşti supărat cand eu ar trebui să fiu supărată? Hai să te îmbrăţişez ca să-ţi treacă. Vezi? Pe mine nu m-a îmbrăţişat nimeni dar eu sunt dulce, şi bună, şi nu vreau să te văd cum suferi. Ştiu că suferi, te simt, dar nu vrei să o arăţi. Te crezi atât de puternic! Ca orice băiat. Dar voi, băieţii, sunteţi sensibili şi vă e ruşine cu asta.
 Dar nu contează. Eu tot te iubesc înţelegi? Te rog... înţelege-mă, iartă-mă, iubeşte-mă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu