Infinit

  Mirosul unui parfum dureros de familiar imi ajunge la nari. Vocea aceea catifelata imi strapunge urechile. Pasii aceea linistiti dar totusi nerabdatori se apropie. In urmatorul moment chipul acela senin de inger apare la o distanta destul de mica fata de mine. Eu inca il vad. Ii vad frumusetea cum radiaza in jurul lui ca o aura. Ma uit atenta si constat ca e acelasi pe care il stiu: aceleasi tic'uri nervoase,aceiasi ochi caprui care pentru mine erau intotdeauna verzi, aceleasi sprancene perfect arcuite care te fac sa crezi ca intotdeauna e stresat si aceleasi buze delicate care ma fascineaza.

  Cu cat timp stau mai mult langa el cu atat realizez ca imi fac singura mai mult rau. Dar nu'mi pasa deoarece acel zambet perfect ma face sa ma simt totusi bine. As putea sa merg pana la el... sa'l salut si sa ma holbez in continuare pentru ca asta fac si acum... si totusi... nu pot. Ma simt asa aiurea, am impresia ca nu sunt frumoasa dar probabil e o impresie proasta, zic. Nu sunt frumoasa pentru ca el nu se uita la mine? Nu'i adevarat... trebuie sa fiu, si daca el nu se uita...ma uit eu pentru ca eu il iubesc si sincer...chiar il iubesc. Altfel cum mi'as explica faptul ca ma ameteste parfumul lui de mere coapte glazurate, ca zambetul lui, uneori fortat, ma face sa uit ca sunt om si imi aduce acei 'fluturasi' in stomac.?

  Dar ma intorc pe calcaie si o iau la fuga cu gandul la el. El e de vina ca eu nu merg sa'l salut. El ma face sa'mi pierd controlul. Eu nu mai stiu cine sunt cand e in preajma mea. Pur si simplu sunt o marioneta controlata de el. Intotdeauna ma intreb daca ma place sau daca ma observa uneori. Probabil ca da!Dar nu destul. Eu vreau mai mult. Intotdeauna o sa vreau mai mult pentru ca sunt nesatula si... si sunt si egoista deoarece vreau ca tu sa fi doar pentru mine! Vreau sa te cunosc si sa te iubesc pana la sfarsitul lumii! Si daca se mai poate si dincolo de el! Pentru ca iubirea mea e infinita, intelegi?

Diferit

  Stiu ca-ti place. Stiu ca ma admiri.
  Dar de ce te porti asa ca un nesabuit? Asa de egoist esti si de nesimtit uneori incat nu te mai recunosc. Dar eu tot te iubesc. Si ma dispretuiesc din cauza asta, din cauza ta! intelegi?
  Stiu ca ai vrea sa fi cu mine, te retine ceva, te retine multe lucruri dar, dragoste..., eu te cunosc mai bine decat pe mine si stiu ce gandesti. Ochii aceia imi dezvaluie si cele mai ascunse secrete ale tale. Doar eu le stiu deoarece doar eu sunt in stare sa aflu. Tu nu ai fi in stare pentru ca aceste lucruri se fac cu ajutorul dragostei dar tu nu ai asa ceva. Tu esti lipsit de sentimente.
  Mi-as dori ca o data in tot acest timp sa deschizi barierele care te inconjoara si sa ma primesti in bratele tale calduroase. Stiu ca undeva acolo e un ingeras care abia asteapta sa descopere cele mai ascunse taine ale dragostei, a iubirii. Stiu ca acel ingeras ma va primi in sufletul lui si ma va alinta tot timpul.
  Astept acel moment dragoste... si stiu ca si tu il astepti.

Intoarce-te

   Îţi simt răsuflarea dulce, îţi simt buzele pe gâtul meu. Îmi imaginez gustul exotic care il voi gusta, doar eu. Şi te îmbrăţişez mai tare. Te strâng la pieptul meu ca să rămâi acolo tot timpul. Nu şti cât te iubesc pentru că nu-ţi spun. Defapt chiar vreau să crezi că nu te iubesc deloc. Nu ştiu de ce, nu mă întreba. 

  Dar asta nu contează acum! Contează că te am lângă mine, că te simt şi nu e un vis. Pare ireal dar totuşi e atât de normal. Daca ar fi asa pentru totdeauna aş fi cea mai fericită fată! Eu te iubesc chiar dacă tu nu mă iubeşti. Dar te iert... şti de ce? Pentru că am eu destulă iubire. 

  Îmi spui te rog ce-mi faci de sunt atât de dependentă de tine? Când eşti lângă mine mă simt atât de bine! Dar momentele astea sunt foarte rare, aproape nule. Când nu eşti aici fuge pământul de sub mine. Simt că ard toată şi tu eşti medicamentul care m-ar vindeca.  Întoarce-te!  te rog...