vineri, 30 noiembrie 2012

one more night..


"Oare cum arata? Oare s-a schimbat de la ultima intalnire? Oare v-a reactiona cumva?"
Intrebarile se invart prin mintea mea in timp ce eu, cu pasi repezi, inaintez spre locul nostru de intalnire. Inima imi bate puternic, mainile incep sa imi transpire. 
  Si iata-te stand acolo pe banca foarte relaxat, concentrat pe un lucru probabil.. banal. Ma apropii incet de tine si imi dau ochii peste cap cand tu continui sa te uiti la telefon. Baietii astia.
 -Hei ! spun si ma asez langa tine.
  Incerc s-a imi ascund fericirea. Ar trebuie sa fiu suparata pe tine insa nu pot, asa ca un zambet urias isi face loc pe fata mea cand tu iti ridici privirea si ma privesti asa cum numai tu o faci. Ma linistesc cand incepi sa imi vorbesti de scoala si incep sa ma relaxez pe parcursul conversatiei. Sigur.. chiar am putea sa ramanem prieteni, de ce nu? Amandoi am facut greseli si amandoi regretam asta asa ca nu ar mai trebuii sa fiu nesimtita , si sa accept sa fim prieteni.
  Sau poate eu nu pot sta fara tine. Of! Imi dau cateva palmi mintale pentru lucrul care l-am zis, nu se poate asa ceva, trebuie sa termin odata. Sau poate nu trebuie. Bine.. imi doresc sa stau cu tine, nu se poate sa nu, deci mai bine ramanem prieteni!
  -Nu-ti mai musca buza! te aud spunand, cu privirea pe buzele mele.
  Incep sa ma inrosesc si imi las privirea in jos. Nu se poate asa ceva. Imi ridic privirea si te vad cum zambesti, cu capu lasat putin intr-o parte. Imi aduci aminte de momentele in care eram impreuna iar eu faceam ceva nesabuit pe cand tu te comportai ca un om matur. 
  Zambesc si eu si incerc sa ma abtin din a-mi mai musca buza. Ma bucur ca m-ai intrebat de scoala si incep sa iti povestesc cateva lucruri care s-au intamplat in acea zi insa tu te apropii de mine cu acelasi zambet dragut.
  -Taci si pupa-ma ! imi spui tu, dupa care mana ta imi ajunge in par si ma trage spre buzele tale care ma asteapta insetate. 
  Stiu ca nu ar trebuii sa te las sa faci asta insa inchid "vocea" asta intr-un colt al mintii si ma las in voia sarutului dulce care ma invaluie ca in vremurile bune si ma face sa uit de probleme. Totul e ciudat.. dar nu mai conteaza acum !

joi, 13 septembrie 2012

Aroma dragostei


  -Ohh, te rog ! ma implora el cu cea mai inocenta fata pe care o poate avea.
  Imi las capul pe spate si inchid ochii. O multime de emotii imi invaluie capul insa nu numai. Corpul meu este prezent si receptiv tanjind dupa atingerea lui. In minte mi se strecoara cele mai intime imagini cu noi doi si simt dintro data cat de mult il vreau. Imi dau cateva palme mintale si deschid ochii. Nu trebuie sa ma las aiurita acum, dupa ce am primit o portie sanatoasa de cearta.
  -Nu stiu... spun, incercand sa fiu cat mai serioasa. Nu stiu daca pot sa ma obisnuiesc cu schimbarile tale de comportament, cu toanele tale... ma durut ce ai spus.
  -Iarta-ma te rog, pur si simplu m-am lasat dus de val, nu stiu ce mi-a venit, sti ca nu sunt asa! Te rog!!
  E atat de afectat de treaba asta, ohh... se vede clar pe fata lui cat de rau ii pare, cat de mult ma iubeste. Chipul mi se imblanzeste iar masca serioasa imi dispare imediat. Las capul in jos, rusinata ca am reactionat asa de urat.
  -Iubito... .
  La auzul acestui cuvant inima o ia la galop iar eu ma simt nevoita sa imi ridic privirea. Ochii lui sunt incarcati de o dorinta stralucitoare, buzele lui sunt intredeschise si asteapta sa fie sarutate, de mine. Ahh, de mine ! Imi musc buza instinctiv iar asta ii e de ajuns. Dintr-un pas ajunge in fata mea si ma ia in brate acoperindu-ma cu sarutari dulci. Imi ridic mainile si incep sa le plimb prin parul lui. Senzatia este de nedescris, simt cum corpul meu se lipeste de al lui cerand mai mult, mult mai mult.
  Ii simt mainile cum coboara si ma ridica in sus. Il inconjor imediat cu picioarele dorindu-mi cu multa ardoare sa ramanem asa pentru tot restul vietii. Doar noi doi, coplesiti de arsita iubirii, ametiti de dogoarea dulce a dragostei, invaluiti in soapte de iubire si mangaieri dulci.
  Imi plimb mainile pe obrazul lui apoi il sarut incetisor. Buzele i se deschis iar eu am deosebita placere de a inspecta locul acela, de a ma juca cu limba lui, si de a-i gusta aroma. Ma musca usor de buza inferioara trimitandu-mi fiori in tot corpul. Il iubesti, ma informeaza vocea din capul meu.
                                                            Ohh, sunt sigura de asta !

marți, 11 septembrie 2012

Nedrept


  Fragment din Cele 50 de vicii ale Domnului Grey de E L James.


"  Liftul soseste si pasim inauntru. Suntem singuri. Deodata, dintr-un motiv inexplicabil, probabil ca urmare a apropierii intr-un spatiu inchis, atmosfera dintre noi se schimba, incarcata cu o anticipare electrica, insufletitoare. Respiratia mi se modifica si inima imi bate mai repede. Imi musc buza.
  -Oh, la naiba cu birocratia, geme el.
  Se repede la mine, lipindu-ma de peretele liftului. Pana sa-mi dau seama ce se intampla, imi prinde ambele maini intr-o stransoare ca de cleste deasupra capului si ma tintuieste de perete cu propriile solduri. Ce nebunie! Cu cealalta mana ma apuca de par si-l trage in jos, ridicandu-mi fata dupa care-si lipeste buzele de ale mele. Putin lipseste sa nu fie dureros. N-am fost niciodata sarutata astfel. Sovaielnic, limba mea o atinge pe a lui, alaturandu-i-se intr-un dans lent, erotic, totul numai atingere si senzatii, cu miscari iuti si agresive.
    [...]
  -Esti.Atat.De.Dulce, murmura el, rostind cuvintele ca intr-un staccato.
  Liftul se opreste, usile se deschid si el se departeaza de mine cat ai clipi, lasandu-ma fara aer. Trei insi in tinuta office se uita la noi si pufnesc dispretuior in timp ce se urca in cabina. Pulsul meu atinge cote alarmante, am senzatia ca tocmai am urcat pieptis un deal. Imi vine sa ma aplec si sa-mi prind genunchii cu mainile... dar ar fi prea pe fata.
  Arunc o privire spre el. Pare atat de calm si de imperturbabil, de parca tocmai ar rezolva careul de cuvinte incrucisate din Seattle TimesCe nedrept e totul. Sa fie oare totalmente neafectat de prezenta mea? Se uita la mine cu coada ochiului si, cu delicatete, lasa sa iasa un oftat adanc. Aha, deci pana la urma e tulburat - si mica mea zeita initima se unduieste intr-o blajina samba a victoriei. Barbatii coboara la primul etaj. Mai avem de coborat un nivel.
  -Te-ai spalat pe dinti, zice el, privindu-ma fix.
  -Ti-am folosit periuta.
Buzele i se curbeaza intr-o jumatate de zambet. "

marți, 21 august 2012

Dorita

Fragment din cartea Printul mecanic de Cassandra Clare.



" Ea scutura din cap, simtind cum parul ii gadila ceafa.
  -Vorbeste febra din tine, nu tu.
  Ochii lui se intunecara; Jem dadu sa se indeparteze de ea.
  -Tu nici macar nu crezi ca as putea sa te doresc, zise el, pe jumatate soptind. Ca sunt indeajuns de puternic, indeajuns de sanatos...
  -Nu... Fara sa se gandeasca, il apuca de brat. El se incorda. James, nu asta am vrut sa spun...
  El o prinse strans de mana, cu degetele. Apoi o intoarse si o trase catre el.
  Stateau fata in fata, piept langa piept. Respiratia lui ii facea parul sa se miste. Ea simtea febra ridicandu'se de pe pielea lui precum ceata de pe Tamisa; simtea sangele zvacnindu'i sub piele; vedea in mod ciudat de clar pulsul pe gatul sau, lumina de pe buclele deschise la culoare, unde coborau pe gatul si mai palid.  Furnicaturi urcau si coborau pe pielea ei, uimind'o. Acesta era Jem -prietenul ei, la fel de calm si de nadejde precum bataia inimii. Jem nui facea pielea sa arda sau sangele sa'i circule cu viteza prin vene, pana cand ametea.
  -Tessa, spuse el.
  Ea se uita la el. Nu era nimic calm sau de nadejde in expresia sa. Ochii ii erau negrii, obrajii imbujorati. Cand ea isi ridica fata, el si'o cobora, si gura sa se apleca spre a ei si, in timp ce ea ingheta de surprindere, se sarutau. Jem. Il saruta pe Jem. In timp ce saruturile lui Will erau inflacarate, ale lui Jem erau la fel de proaspete precum aerul curat dupa ce ai fost inchis mult timp intr'un intuneric imbacsit. Gura sa era moale si ferma; o prinse delicat de ceafa cu o mana, conducandu'i gura catre a sa. Cu cealalta, ii cuprinse chipul, degetul mare mangaindu'i usor obrazul. Buzele sale aveau gust de zahar ars; dulceata drogului, presupuse ea.
Atingerea lui, buzele sale erau nesigure iar ea stia de ce. Spre deosebire de Will, lui i'ar pasa ca asta era culmea indecentei, ca el nu ar fi trebuit s'o atinga, s'o sarute, ca ea ar trebui sa se dea inapoi.
  Dar ea nu voia sa se retraga. Tocmai cand se intreba daca Jem era cel care o saruta, daca Jem era cel care'i facea capul sa pluteasca si urechile sa tiuie, simti cum bratele i se ridicau de parca aveau minte proprie, incolacindu'se in jurul gatului sau, tragandu'l mai aproape.
  El gemu sub buzele ei. Trebuie sa fi fost atat de sigur ca ea avea sa'l respinga incat, pentru o clipa, ramase nemiscat. Mainile ei trecura peste umerii lui, indemnandu'l cu atingeri delicate, cu un tremurat pe buzele sale, sa nu se opreasca. El ii raspunse sovaielnic dezmierdarii, apoi cu mai multa forta - sarutand'o din nou si din nou, de fiecare data cu si mai multa insistenta, cuprinzandu'i fata in mainile lui arzatoare, degetele sale subtiri de violonist managaindu'i pielea, facand'o sa tremure. Mainile sale coborara pe spatele ei, tragand'o mai aproape; picioarele ei desculte alunecara pe covor ai se impleticira inapoi, iar ea cazu pe pat.
  Degetele apucara strans camasa lui, tragandu'l pe Jem deasupra ei, simtind greutatea acestuia pe corpul ei de parca primise inapoi ceva ce fusele al ei dintotdeauna, o parte din ea careia ii dusese dorul, fara sa stie acest lucru. Jem era usor, cu oase goale precum ale unei pasari, si aceeasi inima ce batea repede; isi trecu mainile prin parul lui, iar acesta era la fel de moale ca penele, exact asa cum isi imaginase in visele ei cele mai tainice. El nu parea sa vrea sa se mai opreasca sa'si tot treaca, uimit, mainile peste trupul ei. Acestea coborau pe corpul ei, el respirand neregulat in urechea ei, in timp ce mainile gasira funda halatului si se oprira acolo, cu degetele tremurandu'i. "

miercuri, 4 iulie 2012

O parte din mine


  Simt o durere care apasa pe pieptul meu. Am impresia ca se face din ce in ce mai mare. Inima pulseaza puternic, o ia la goana, transpiratia aluneca incet, strang ochii cat pot de tare si incerc sa nu ma mai gandesc la nimic. Durerea se intensifica. Simt miile de cutite in inima, strang mai tare de perna dorindu'mi ca agonia asta sa inceteze o data si sa ma lase sa dorm.
  Ma intorc pe cealalta parte iar obrazul meu atinge o parte rece a pernei. Un val de liniste ma cuprinde insa asta dureaza doar o clipa fiindca durerea ma ia din nou. Nu e o durere fizica ci o durere sufleteasca. Simt cum tu esti la mare departare de mine iar asta ma innebuneste, ma face sa tip si sa urlu de dor.
  Iubitule, durerea aceasta ma cuprinde in fiecare zi. Seara e cel mai groaznic deoarece stau intinsa in pat si ma gandesc la bratele tale care ma cuprindeau si ma strangeau la piept, odata. Acum nu e nimeni langa mine sa ma ia in brate, nu esti tu, cealalta parte din mine, cea care ma completeaza.
  Vreau acel sarut pe frunte, vreau acele mangaieri care ma calmau, te vreau pe tine dragul meu..

luni, 7 mai 2012

Placere

  Iubire,bunatate,simpatie,disperare si placere. Emotiile treceau prin ochii aceia caprui fara ca macar sa te lase sa respiri. Ochii tai ma implorau insa nu eram sigura daca cereau mai mult sau vroiau sa incetez. Nu conta defapt pentru ca erau atat de concentrati, si totusi atat de visatori... M'am concetrat asupra privirii tale. Vroiam sa deslusesc o alta emotie insa totul se derula cu o viteza uimitoare. M'am aplecat mai mult spre tine. Vroiam sa iti simt mirosul acela usor dulceag care ma innebunea de fiecare data cand te sarutam pe gat. 


  Privirea imi e distrasa de buzele tale. Niste dinti albi apasa cu putere buza inferioara formand o imagine erotica  si senzuala. Imi umezesc buzele si ma intind spre tine pentru a te saruta. Apas incet simtind cat de moi iti sunt buzele. O senzatie calda imi strabate trupul. Ma lipesc de tine si simt cum ma invaluie o caldura placuta.
  O placere dulce ne invaluia pe amandoi. Privirea aceea visatoare scotea din mine sunete ciudate care se armonizau perfect cu gemetele tale. Simteam o apasare puternica si placuta care imi trimitea senzatii nebune prin tot corpul. Era totul atat de moale, delicat si totusi puternic. Cu cat totul era mai rapid, cu atat ma uimea si ma invada o multime de senzatii.
  Simteam cum pluteam amandoi la nivelul fericirii maxime. Totul in jurul nostru nu mai conta. Eram noi si restul lumii. M'ai luat in brate inainte sa cad si mi'am asezat capul pe pieptul tau. Ne sarutam pasional si ne tineam in brate pana la apusul soarelui. Iar apoi, ne iubeam din nou...

luni, 30 aprilie 2012

Dureros


  Te strang mai tare de mana de parca nu ar fi de ajuns. Vreau sa iti provoc durere, sa simti, sa stii ca sunt acolo dar tu nu ma observi. Privirea ta e concentrata asupra unui cuplu cam de varsta noastra. Radeau, se imbratisau, se sarutau. Ma pun in fata ta cu gandul sa te readuc la starea de dinainte. Imi pun palmele pe obrajorii tai reci, te trag spre mine si te sarut incet si timid. Nu primesc nici o reactie de la tine, nimic.
  Esti atat de distant incat ma sperii. Niciodata nu te'am mai vazut atat de nervos si de trist. Nu stiu ce sa cred, ce sa fac. In ochii tai se distinge o tristete nemarginita, nu ai nici o culoare in obraji, esti totul rece, nu esti tu ! Te iau in brate si iti soptesc ca totul va fi bine insa nici eu nu cred asta.
  -Nu, nu va fi bine. Daca continuam, vei suferii mult din cauza mea iar eu nu vreau asta !
  -Nu! Te rog nu spune asta, nu voi suferii, iti jur !
  Simt cum lacrimile mi se aduna si se rasfiresc pe gene. Ma intorc rusinata si las capul in jos. Inchid ochii sperand ca totul sa redevina la normal. Acum cateva zile eram cei mai fericiti din intreaga lume. Ne sarutam in continuu, ne alintam, radeam si ne strangeam in brate. Tipam si fugeam si nu ne pasa de ce spun ceilalti. Pur si simplu eram in lumea noastra si era perfect insa acum nu mai poate sa fie asa. Stiam ca odata se va intampla dar de ce acum?
  -Nu mai putem... , soptesti tu.
  Tin ochii strans inchisi cu gandul ca totul se va risipii, ca acesta este doar un cosmar insa cand ii deschid, in jurul nostru gasesc aceeasi tensiune de nepatruns, aceeasi tristete pe chipul tau angelic. Durerea imi patrunde in inima si ma impunge ca o mie de cutite cand imi dau seama de intelesul cuvintelor. Nu mai putem.. . Picioarele incep sa imi tremure, mainile mele le apuca pe ale tale si le strang necontrolat. E ca un cosmar in care tip la tine si plang, cad in genunchi de durere iar tu te intorci cu spatele si pleci. Dar nu. Tu nu faci asta. Tu inca stai acolo si ma privesti cu aceeasi tristete in ochi. Lacrimile mi se aduna din nou.
  -Nu face asta.
  Nu puteam sa nu fac asta, sa nu plang. De ce imi spui spui sa nu plang cand tu imi provoci aceste dureri?
  -Nu vreau sa ne despartim, spun eu incet de tot.
  Cuvintele abia se mai auzeau. M'am uitat atenta in ochii tai si am vazut. Lacrimile amenintau sa iasa, erai pe punctul de a plange iar eu nu puteam sa suport asta. Un inger care plange, din cauza mea, ar fi... imposibil. Te'am luat in brate si te'am strans la piept. Vroiam sa iti transmit incredere insa corpul meu tremura si nu stiam cat mai pot sa ma tin pe picioare.
  Nu stiu cat am stat asa. Poate cateva secunde, poate cateva ore, sau poate cativa ani insa am simtit cum te schimbi. Simteam cum iti revine culoarea, cum iti revine increderea. Te'ai indepartat, m'ai prins de maini si ai inceput sa iti plimbi privirea ba la mine, ba la cuplul de alaturi.
  -Nu o sa ne despartim! Nu o sa permit asta! Te iubesc prea mult ! mi'ai spus printre saruturile dulci ale victoriei.

duminică, 22 ianuarie 2012

De ce iubesc ?

  Sunt confuza,stresata,enervata insa stiu un singur lucru: ca te iubesc!
  Corpul imi tremura de la atatea emotii. Picioarele nu vor sa ma mai asculte asa ca ma asez pe scaun. In mainile mele sta calm, poate prea calm, un telefon. Ar trebuii sa bazaie, sa cante din cauza mesajelor tale dar nu se intampla asta. Tu.. nu stiu ce sa mai cred in legatura cu tine. In legatura cu iubirea noastra. Cateodata nu ma cauti deloc, ma lasi sa sufar si sa suspin pana la lacrimi iar cateodata parca iti pasa atat de mult incat ma sufoci. Pe mine nu ma deranjeaza. Imi place sa ma sufoci cu iubirea ta. E un mod placut de a trai fara aer, atat de placut si fara dureri incat nu mi'ar mai trebui altceva. Imi dau seama ca nu intelegi cat de important esti pentru mine. Poate esti mai fericit asa, zic. Iar eu vreau ca tu sa fi fericit! As face orice pentru tine si tu sti asta. 
  Nu inteleg insa de ce ramai pe langa mine cand am impresia ca nu vrei asta. Nu inteleg de ce imi dai sperante cand tu chiar nu vrei nimic. Sau poate vrei dar ti'e teama de ceva, de mine. Nu ar trebui sa iti fie. Daca te intorci la mine va fi totul ca la inceput. Noi vom fi tot timpul fericiti si trebuie sa fie asa pentru ca ne iubim. Stiu ca tu incerci sau poate tu chiar vrei sa demonstrezi ca nu'i asa dar eu simt ca e.
  Mi'e dor de momentele petrecute impreuna. Mi'e dor de senzatia care ma invada cand tu ma sarutai. O mie de sageti dureroase imi strapungeau trupul. E o durere placuta totusi, ca un drog. 
  Mi'e dor de simplul "te iubesc" pe care mi'l spuneai la fiecare trei fraze si care avea o valoare enorma pentru mine. Mi'e dor de NOI ! Inteleg ca tu nu observi cat de emotionata pot fi cand stau langa tine. Sau poate ca observi dar nu vrei sa imi spui. Nu mai stiu ce sa cred.
  Stiu ca am gresit, recunosc, iar acum regret foarte mult ce am facut. Nu stiu de ce, ma simteam foarte bine cu tine, nu stiu de ce am facut'o, dar am facut'o. Si mai stiu ca si tu ai facut'o. O faci si acum si ma doare insa incerc sa trec cu vederea chiar daca pare imposibil. Incer sa merg mai departe chiar daca mi'as dori sa stau in bratele tale acum. Mi'as dori sa revina totul la normal, acum. 
Pentru surioara mea Ale D. !<3 
Te iubesc mult de tot si nu mai fi suparata!! 
Totul o sa fie bine draga mea, stii ca sunt alaturi de tine ! :*

vineri, 20 ianuarie 2012

Iubind..

Draga jurnalule...
  Azi, un sentiment care pare destul de strain pentru corpul meu ma invadeaza. Sunt sigura ca l'am mai simtit pana acum dar.. acum e mai diferit, foarte diferit, stiu asta. Nu inteleg cum acest sentiment te face sa suferi pana la lacrimi, nu inteleg cum un sentiment care pare atat de inocent te duce in culmile disperarii, nu inteleg de ce inima mea bate cu o putere straina pentru mine. Plamanii mei nu au fost construiti sa adaposteasca o inima care bate atat de salbatic. Apas incet cu mana pentru a o linistii.
  Sentimentul acesta e atat de ciudat incat imi alina celelalte dureri. E ca o miere pusa pe o felie de paine prajita. Totul devine mai frumos si mai clar in privinta celorlalte lucruri dar mierea tot atat de dulce ramane incat te arde daca profiti de ea. Totul e mai roz..un roz care te aduce la disperare.
  Vreau sa gasesc ceva cu care sa'mi potolesc aceasta stare de euforie care o am de fiecare data cand il vad, inainte si dupa. Insa nu pot. Corpul incepe sa'mi tremure iar mainile incep sa imi transpire cand ma gandesc ca il voi vedea peste putin timp, poate prea putin. Gandurile mi se indreapta fuga spre colturi ale mintii nesitute de mine. Colturi pline de imagini perfecte cu el. Cand ma ia de mana simt cum o ceata densa se instaleaza in jurul nostru, simt cum corpul meu se incalzeste la impreunarea mainilor noastre, simt cum fiecare nerv din mine e trezit la viata. Ma saruta atat de incet si atat de gingas de parca as fi un lucru pretios. Pamantul imi fuge de sub picioare. Ochii lui mijiti sclipesc cu adevarat iar eu uit de restul problemelor. Sunt fericita pentru ca el ma face fericita. Nu pot sa nu zambesc cand e cu mine, pur si simplu e imposibil.
  Atat de putin timp si totusi m'am obisnuit atat de mult cu el incat simt ca innebunesc cand ii dau drumul la mana. Totul se prabuseste in jurul meu inclusiv inima mea care, parca e smulsa din piept. Imi repet in continuare ca il voi vedea curand, ca il voi saruta atat de mult incat voi acoperi tot timpul in care am stat despartiti.

miercuri, 4 ianuarie 2012

Te iubesc !

  Trag adanc aer in piept si inchid ochii. Imi fortez mintea sa se gandeasca la altceva pentru a vedea daca pot avea liniste timp de 5 secunde. Nu pot. Ma las incet pe spate si deschid ochii. Inima imi bate nebuneste asa ca imi duc mana la piept si apas tare, incercand, fara nici un rezultat, sa o opresc. Mintea imi e inundata de parfumul tau, de zambetul tau perfect, de farmecul tau ametitor.
  De ce oare simt aceasta durere coplesitoare dar atat de placuta si dulce? E atat de frumos sa fiu cu tine, sa stam imbratisati si sa ne sarutam in fiecare secunda. E atat de frumos cand iti zaresc privirea aceea ce ma face sa o iau razna. E totul atat de frumos.
  -Ce faci?
  Ma ridic repede la auzul vocii dureros de familiare. In fata usii mele stateai tu, persoana care imi bantuie fiecare vis si care ma aduce in pragul disperarii cateodata. Disperare dupa care tanjesc cand nu esti langa mine. Tanjesc dupa imbratisarile tale si dupa saruturile tale. Dar niciodata nu iti spun chestiile astea.
  -Hmm, e tot ce pot sa spun in timp ce tu te indrepti spre mine.
  Te asezi usor pe pat si ma tragi spre tine. Nu stiu cum poti fi atat de delicat si de atent la tot dar ma faci sa tremur din toate partile. Imi asez capul pe pieptul tau si stau asa timp de cateva minute pana cand tu ma prinzi de barbie si imi ridici fata pentru a ma privi in ochii. Nu puteam sa te privesc in ochii mai mult de 5 secunde. Simteam ca innebuneam daca te priveam asa, simteam furnicaturi pe toata pielea si fluturasi in stomac. Am inchis ochii incercand sa ma gandesc la orice altceva.
  -Esti bine?ma intrebi tu. Putina tristete se aude in glasul tau asa ca te iau de maini si te tin strans, incapabila sa scot vre'un sunet. Lacrimile au inceput sa curga iar ceva delicat m'a atins pe obraji si le'a sters. Imi las capul in jos rusinata, deschid ochii si ma uit la mainile noastre impreunate. Nu credeam ca tu vei fi vreodata al meu, nu credeam ca pot sa te am doar pentru mine. Eram atat de egoista ... .
-Te iubesc, soptesc usor, sperand sa nu ma auzi.