Dureros

  Te strang mai tare de mana de parca nu ar fi de ajuns. Vreau sa iti provoc durere, sa simti, sa stii ca sunt acolo dar tu nu ma observi. Privirea ta e concentrata asupra unui cuplu cam de varsta noastra. Radeau, se imbratisau, se sarutau. Ma pun in fata ta cu gandul sa te readuc la starea de dinainte. Imi pun palmele pe obrajorii tai reci, te trag spre mine si te sarut incet si timid. Nu primesc nici o reactie de la tine, nimic.

  Esti atat de distant incat ma sperii. Niciodata nu te'am mai vazut atat de nervos si de trist. Nu stiu ce sa cred, ce sa fac. In ochii tai se distinge o tristete nemarginita, nu ai nici o culoare in obraji, esti totul rece, nu esti tu ! Te iau in brate si iti soptesc ca totul va fi bine insa nici eu nu cred asta.

  -Nu, nu va fi bine. Daca continuam, vei suferii mult din cauza mea iar eu nu vreau asta !

  -Nu! Te rog nu spune asta, nu voi suferii, iti jur !
  Simt cum lacrimile mi se aduna si se rasfiresc pe gene. Ma intorc rusinata si las capul in jos. Inchid ochii sperand ca totul sa redevina la normal. Acum cateva zile eram cei mai fericiti din intreaga lume. Ne sarutam in continuu, ne alintam, radeam si ne strangeam in brate. Tipam si fugeam si nu ne pasa de ce spun ceilalti. Pur si simplu eram in lumea noastra si era perfect insa acum nu mai poate sa fie asa. Stiam ca odata se va intampla dar de ce acum?
  -Nu mai putem... , soptesti tu.
  Tin ochii strans inchisi cu gandul ca totul se va risipii, ca acesta este doar un cosmar insa cand ii deschid, in jurul nostru gasesc aceeasi tensiune de nepatruns, aceeasi tristete pe chipul tau angelic. Durerea imi patrunde in inima si ma impunge ca o mie de cutite cand imi dau seama de intelesul cuvintelor. Nu mai putem.. . Picioarele incep sa imi tremure, mainile mele le apuca pe ale tale si le strang necontrolat. E ca un cosmar in care tip la tine si plang, cad in genunchi de durere iar tu te intorci cu spatele si pleci. Dar nu. Tu nu faci asta. Tu inca stai acolo si ma privesti cu aceeasi tristete in ochi. Lacrimile mi se aduna din nou.
  -Nu face asta.
  Nu puteam sa nu fac asta, sa nu plang. De ce imi spui spui sa nu plang cand tu imi provoci aceste dureri?
  -Nu vreau sa ne despartim, spun eu incet de tot.
  Cuvintele abia se mai auzeau. M'am uitat atenta in ochii tai si am vazut. Lacrimile amenintau sa iasa, erai pe punctul de a plange iar eu nu puteam sa suport asta. Un inger care plange, din cauza mea, ar fi... imposibil. Te'am luat in brate si te'am strans la piept. Vroiam sa iti transmit incredere insa corpul meu tremura si nu stiam cat mai pot sa ma tin pe picioare.
  Nu stiu cat am stat asa. Poate cateva secunde, poate cateva ore, sau poate cativa ani insa am simtit cum te schimbi. Simteam cum iti revine culoarea, cum iti revine increderea. Te'ai indepartat, m'ai prins de maini si ai inceput sa iti plimbi privirea ba la mine, ba la cuplul de alaturi.
  -Nu o sa ne despartim! Nu o sa permit asta! Te iubesc prea mult ! mi'ai spus printre saruturile dulci ale victoriei.