Dorita

Fragment din cartea Printul mecanic de Cassandra Clare.

" Ea scutura din cap, simtind cum parul ii gadila ceafa.

  -Vorbeste febra din tine, nu tu.

  Ochii lui se intunecara; Jem dadu sa se indeparteze de ea.

  -Tu nici macar nu crezi ca as putea sa te doresc, zise el, pe jumatate soptind. Ca sunt indeajuns de puternic, indeajuns de sanatos...

  -Nu... Fara sa se gandeasca, il apuca de brat. El se incorda. James, nu asta am vrut sa spun...

  El o prinse strans de mana, cu degetele. Apoi o intoarse si o trase catre el.

  Stateau fata in fata, piept langa piept. Respiratia lui ii facea parul sa se miste. Ea simtea febra ridicandu'se de pe pielea lui precum ceata de pe Tamisa; simtea sangele zvacnindu'i sub piele; vedea in mod ciudat de clar pulsul pe gatul sau, lumina de pe buclele deschise la culoare, unde coborau pe gatul si mai palid.  Furnicaturi urcau si coborau pe pielea ei, uimind'o. Acesta era Jem -prietenul ei, la fel de calm si de nadejde precum bataia inimii. Jem nui facea pielea sa arda sau sangele sa'i circule cu viteza prin vene, pana cand ametea.

  -Tessa, spuse el.

  Ea se uita la el. Nu era nimic calm sau de nadejde in expresia sa. Ochii ii erau negrii, obrajii imbujorati. Cand ea isi ridica fata, el si'o cobora, si gura sa se apleca spre a ei si, in timp ce ea ingheta de surprindere, se sarutau. Jem. Il saruta pe Jem. In timp ce saruturile lui Will erau inflacarate, ale lui Jem erau la fel de proaspete precum aerul curat dupa ce ai fost inchis mult timp intr'un intuneric imbacsit. Gura sa era moale si ferma; o prinse delicat de ceafa cu o mana, conducandu'i gura catre a sa. Cu cealalta, ii cuprinse chipul, degetul mare mangaindu'i usor obrazul. Buzele sale aveau gust de zahar ars; dulceata drogului, presupuse ea.

Atingerea lui, buzele sale erau nesigure iar ea stia de ce. Spre deosebire de Will, lui i'ar pasa ca asta era culmea indecentei, ca el nu ar fi trebuit s'o atinga, s'o sarute, ca ea ar trebui sa se dea inapoi.

  Dar ea nu voia sa se retraga. Tocmai cand se intreba daca Jem era cel care o saruta, daca Jem era cel care'i facea capul sa pluteasca si urechile sa tiuie, simti cum bratele i se ridicau de parca aveau minte proprie, incolacindu'se in jurul gatului sau, tragandu'l mai aproape.

  El gemu sub buzele ei. Trebuie sa fi fost atat de sigur ca ea avea sa'l respinga incat, pentru o clipa, ramase nemiscat. Mainile ei trecura peste umerii lui, indemnandu'l cu atingeri delicate, cu un tremurat pe buzele sale, sa nu se opreasca. El ii raspunse sovaielnic dezmierdarii, apoi cu mai multa forta - sarutand'o din nou si din nou, de fiecare data cu si mai multa insistenta, cuprinzandu'i fata in mainile lui arzatoare, degetele sale subtiri de violonist managaindu'i pielea, facand'o sa tremure. Mainile sale coborara pe spatele ei, tragand'o mai aproape; picioarele ei desculte alunecara pe covor ai se impleticira inapoi, iar ea cazu pe pat.

  Degetele apucara strans camasa lui, tragandu'l pe Jem deasupra ei, simtind greutatea acestuia pe corpul ei de parca primise inapoi ceva ce fusele al ei dintotdeauna, o parte din ea careia ii dusese dorul, fara sa stie acest lucru. Jem era usor, cu oase goale precum ale unei pasari, si aceeasi inima ce batea repede; isi trecu mainile prin parul lui, iar acesta era la fel de moale ca penele, exact asa cum isi imaginase in visele ei cele mai tainice. El nu parea sa vrea sa se mai opreasca sa'si tot treaca, uimit, mainile peste trupul ei. Acestea coborau pe corpul ei, el respirand neregulat in urechea ei, in timp ce mainile gasira funda halatului si se oprira acolo, cu degetele tremurandu'i. "