Plăcere-Durere

 Acest mic fragment face parte din a-5a carte Jurnalele vampirilor:


Te rog, care sună limpede ca un deget care se roteşte pe buza unui pahar de cristal.
 Erau unele dintre primele cuvinte pe care le învăţase să le gândească înspre el atunci când se trezise mută şi imponderabilă. Şi, înger sau nu, ştia exact ce stârneau ele în aduncul lui.
 Te rog...
 -Oh, iubirea mea, gemu el. Iubirea mea dragă...
 Te rog...
 O sărută.
 Urmă o lungă tăcere, pe când el îşi simţea inima bătundu-i tot mai tare. Elena, Elena lui, care cândva îşi dăduse viaţa pentru el, era caldă şi somnoros de grea în braţele lui. Era numai a lui, şi îşi aparţineau
unul altuia, şi el nu voia nimic să se schimbe faţă de această clipă. Chiar şi durearea crescândă in falcă îl bucura. Durerea se schimba în plăcere cu gura caldă a Elenei sub a lui, cu buzele ei care îi dădeau sărutări uşoare ca nişte fluturi, abia atingându-l, aţâţându-l.
 ...
Ştia că şi Elena simţea durerea plăcută din falca lui şi se bucura de ea la fel ca şi el. Nu mai era timp şi nici motiv pentru a gâni. Elena se topea în braţele lui, şi părul ei devenea sub degetele lui o moliciune lichidă. Mental, ei deja se topiseră unul într-altul. Durerea din caninii lui se materializă în cele din urmă- dinţii i se lungiră, se ascuţiră; când atinse cu ei buza de jos a Elenei, fulgerarea de plăcere-durere îi tăie aproape cu totul răsuflarea.
 Şi apoi Elena făcu ceva ce nu mai făcuse niciodată până atunci. Cu o mişcare atentă şi delicată, prinse între buzele ei unul din caninii lui Stefan. Şi, cu delicateţe şi în mod deliberat, rămase aşa.
 Stefan simţi cum totul se învârte în jurul lui.
 Doar datorită dragostei lui pentru ea şi a minţilor lor aflate ăn comuniune nu o muşcă, străpungându-i buza. Un instinct străvechi de vampir pe care nu-l putuse înlătura din adâncul fiinţei lui il indemnă să o facă .