Mă plimbam încet de-alungul coridorului. Era probabil cel mai plictisitor vis.În spatele meu a început să se audă ceva paşi. Nu am avut curajul să întorc capul, aşa că încep să merg mai repede, să alerg. Omul striga dupa mine, rostind nişte cuvinte neînţelese. La un moment dat mă împiedic de ceva şi cad. La doar 2 metri de mâinile mele se afla un cuţit. Dacă aş ajunge cumva la el...poate daca mă ridic repede , dar nici o şansa. Străinul mă prinde şi se pune peste mine. Ţip, mă zbat îngrozită.
Nemernicule, obraznicule!! strig înnebunită la el.
Domnişoară, domnişoară... linişteştete!
Dă-mi ... dă-mi drumul !!
Bine, bine spune el. Dar nu pleca, te rog!
Mă eliberează iar eu mă ridic repede, ameţită. "Asta s-o crezi tu" îmi spun în gând. Dar nici nu apuc să fac un pas că mă şi prinde de mână.
O.K. ce naiba vrei ?! mă răstesc la el.
Vreau sa te întreb ceva.
Întreabă.. n'am tot timpu din lume!
Eşti întru-n vis! Cum să nu ai.. spune el
Deci..? întreb nerăbdătoare...
Vei sta pentru totdeauna in viaţa ta? Sau vei veni pentru totdeauna in vis?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu