Momente

  Si am sentimentul acela ca nu vrei nimic insa cuvintele tale imi demonstreaza cu totul o alta teorie. Simt cum te apropii de mine, cum tin bratele deschise de fiecare data, chiar daca se intampla o groaza de lucruri urate, chiar daca imi jur ca nu o sa o mai fac, tot te las sa imi furi sufletul. Si stiu ca am sa regret mai tarziu dar cand iti vad chipul zi de zi, cand ma lasi fara aer, ma lasi cu gura cascata si cu o ceata de fluturi in stomac care vajaie nebunatic, nu mai pot sa gandesc limpede rezultand astfel o catastrofa de sentimente in mintea si sufletul meu deja zgariat si torturat. Nu cred ca iubirea poate fi mai dureroasa de atat in momentele sale prost create dar sunt sigura ca, pe cat de dureroasa e, pe atat de dulce e in momentul sau mai glorios si mai presus.
  Si ma enerveaza la culme cand sentimentele mele inca nu sunt cunoscute de tine, sau poate nu vrei tu sa lasi aceasta impresie, si totusi doare cand nu vorbesc cu tine stiind ca nu esti atat de departe sau esti chiar langa mine, si mai doare si cand ma faci sa cred ca sunt cea mai importanta persoana din acest univers infinit si apoi o lasi balta pana in urmatoarea zi cand imi iei inima in acelasi mod.
  Nu stiu ce e cu mine insa ador sa iti urmaresc privirea aceea jucausa in timp ce glumesti cu altii dar si privirea ta serioasa si plina de subinteles cand te uiti la mine. Urasc felul in care o arsura din piept se raspandeste in tot corpul si inima o ia la fuga parca vrand sa ajunga la tine. Dar, dupa cum se spune, de la ura la iubire e doar un pas astfel ca acest sentiment din adancul meu care se trezeste asa brusc e un sentiment care imi reaminteste ca traiesc, ca ar trebuii sa fiu fericita si ar trebuii sa iubesc cu cea mai mare pasiune de care e capabila un om.