sâmbătă, 29 octombrie 2011

Infinit

  Mirosul unui parfum dureros de familiar imi ajunge la nari. Vocea aceea catifelata imi strapunge urechile. Pasii aceea linistiti dar totusi nerabdatori se apropie. In urmatorul moment chipul acela senin de inger apare la o distanta destul de mica fata de mine. Eu inca il vad. Ii vad frumusetea cum radiaza in jurul lui ca o aura. Ma uit atenta si constat ca e acelasi pe care il stiu: aceleasi tic'uri nervoase,aceiasi ochi caprui care pentru mine erau intotdeauna verzi, aceleasi sprancene perfect arcuite care te fac sa crezi ca intotdeauna e stresat si aceleasi buze delicate care ma fascineaza.
  Cu cat timp stau mai mult langa el cu atat realizez ca imi fac singura mai mult rau. Dar nu'mi pasa deoarece acel zambet perfect ma face sa ma simt totusi bine. As putea sa merg pana la el... sa'l salut si sa ma holbez in continuare pentru ca asta fac si acum... si totusi... nu pot. Ma simt asa aiurea, am impresia ca nu sunt frumoasa dar probabil e o impresie proasta, zic. Nu sunt frumoasa pentru ca el nu se uita la mine? Nu'i adevarat... trebuie sa fiu, si daca el nu se uita...ma uit eu pentru ca eu il iubesc si sincer...chiar il iubesc. Altfel cum mi'as explica faptul ca ma ameteste parfumul lui de mere coapte glazurate, ca zambetul lui, uneori fortat, ma face sa uit ca sunt om si imi aduce acei 'fluturasi' in stomac.?
  Dar ma intorc pe calcaie si o iau la fuga cu gandul la el. El e de vina ca eu nu merg sa'l salut. El ma face sa'mi pierd controlul. Eu nu mai stiu cine sunt cand e in preajma mea. Pur si simplu sunt o marioneta controlata de el. Intotdeauna ma intreb daca ma place sau daca ma observa uneori. Probabil ca da!Dar nu destul. Eu vreau mai mult. Intotdeauna o sa vreau mai mult pentru ca sunt nesatula si... si sunt si egoista deoarece vreau ca tu sa fi doar pentru mine! Vreau sa te cunosc si sa te iubesc pana la sfarsitul lumii! Si daca se mai poate si dincolo de el! Pentru ca iubirea mea e infinita, intelegi?

2 comentarii: