Drog.

Dar, defapt ce este iubirea? Un sentiment? O cutie cu ciocolata? Un buchet de flori?
Nu. Iubirea este un drog. Nu un drog prin care devi dependent, mergi la doctor si gata, esti curat. Nu! E un drog asa de puternic incat devi dependent fara sa sti cand, unde, fara sa vrei.

Cand esti cu persoana iubita, in jurul tau e ceata, il vezi doar pe el, pe cel care iti detine inima si sufletul. Crezi ca e perfect, crezi ca, insfarsit ti-ai gasit rostul in viata: sa-l iubesti!.
Inima ti se mareste provocand o explozie nucleara in tine, lasandu-te fara suflare. O bucurie venita din tine te face sa-l strangi la piept. Sa il ti acolo, sa sti ca e doar al tau.
Iti vine sa fugi catre el, sa faci ceva incat sa inceteze batalia interioara ce o porti. Simti fluturasi inexistenti in tine.
Esti atat de emotionata incat nu sti ca sa zici. Pete de roseata ti se instaleaza pe obraji. Crezi ca iei foc, dar iti place. Iti place mai ales cand te ia in brate.
El nu stie. Chiar nu stie ce iti provoaca, ce sentimente uluitoare ti se pun in piept, nu stie ca iubirea iti umbla prin vene.
Insa stie ca esti ametita, stie, totusi, ca iti place. Si cum sa nu'ti placa?!
Ii vezi zambetul, si iti spui in gand ca e cel mai minunat si unic zambet de pe lume, ca ai vrea sa-l vezi zambind tot timpul.
Ai vrea sa'i atingi buzele catifelate, sa le mangai si sa le saruti fara incetare.
E atat de frumos, uluitor de frumos. Il mangai si il alinti, pentru ca'i place. Adora asta, iar tu adori totul la el.
Iti vine sa tipi "TE IUBESC!" , iti spui in gand "il iubesc. il iubesc atat de mult incat ma doare!"
Nu mai sti ce sa faci, esti pierduta, pentru ca, pur si simplu il iubesti.


Ei bine. Asta simt eu (sau am simtit). Ce spuneti?. Sunt dependenta?:-<