Rămâi...

 Vino mai aproape dragă, vino să-ţi simt pielea sub mâinile mele, vino să te mângâi, să-ţi şoptesc vorbe care te vor face să rămâi. Să rămâi lângă mine, cea care te iubeşte atât de mult încât şi-ar da viaţa pentru tine.
 Te înconjor cu mâinile ca şi cum aş vrea să te iau la mine în braţe, totuşi conştientă de faptul că n-am cum aşa că mă mulţumesc avându-te aproape. Voriam să fac să dispară orice spaţiu minuscul dintre noi doi iar tu, ca şi cum mi-ai fi citit gândurilşe te-ai întors şi m-ai luat în braţe. Vroiam ca momentul acela să dureze la nesfârşit, vroiam ca noi doi să nu fim nevoiţi să ne despărţim nicioadă.
 Îi simţeam bătăile regulate ale inimi şi vroiam ca sunetul acesta să fie apa, aerul şi mâncarea pentru mine.
 Dar ca şi cum îmi citise şi celelalte gânduri, acele gânduri întunecate, se despărţise puţin de mine şi se dăduse jos de pe canapea.
 Tristeţea se citea în ochii lui, şi cu părere de rău îmi spuse:
 Te iubesc...
 Şi plecă.